Ce spun etnologii despre tradiția mărţişorul bănăţean

Poartă ce deschide calea primăverii de peste opt milenii în spaţiul românesc, mărţişorul din Banat împleteşte tradiţia străbunilor daci cu modernismul european, legătura fiind reprezentată de firul alb-roşu făurit din imaculatul zăpezii şi flacăra soarelui, potrivit muzeografului etnograf al Muzeului Satului Bănăţean din Timişoara dr. Maria Mândroane, preluat de AGERPRES.

Citește Ultimele Știri

Meciul dintre naţionalele României şi Spaniei, care va avea loc în data de 5 septembrie, pe Arena Naţională din Bucureşti, ...
Citește Mai Mult
Constantin Brâncoveanu s-a născut la 15 august 1654, în satul Brâncoveni (judeţul Olt). Era fiul marelui boier Papa Brâncoveanu şi ...
Citește Mai Mult
Preşedintele Klaus Iohannis va discuta, pe 20 august, cu omologul american, Donald Trump, mai multe chestiuni importante, între care se ...
Citește Mai Mult

Ea a menţionat, că în urmă cu ceva secole, bunicile din această zonă împleteau sau croşetau firele alb-negru la început, apoi alb-roşu în şnurul bicolor care le era prins la mână copiilor, la începutul lunii martie, în „cap de primăvară”, pentru a fi feriţi de boli şi de deochiul de primăvară.

„Într-o anumită etapă, vorbim despre mărţişor de aur şi argint, dar să nu uităm că dintotdeauna strămoşii noştri au fost oameni simpli, în concordanţă perfectă cu natura. De aceea, mărţişorul, aşa cum circula în popor, era unul simplu, un şnur alb-negru, ulterior a ajuns să aibă culoarea de azi. Până să se ajungă la bănuţul acela de aur şi argint a trecut o vreme şi doar o anumită categorie de oameni înstăriţi îşi permiteau să aibă bănuţul de aur şi argint”, a spus muzeograful.

Dacă înainte de 1990, mărţişoarele le erau trimise celor dragi de departe exclusiv printr-un plic, prinse pe câte un carton sau pe o felicitare, astăzi el inundă internetul, sub forma imaginilor electronice. Mărţişorul a străbătut un drum lung, cunoscând şi unele transformări, dar esenţa a rămas nealterată, iar etnologii sunt convinşi că acest simbol va avea puterea de a-şi păstra identitatea şi unicitatea.

„Printre alte tradiţii reînviate la noi după 1990, ca urmare a pătrunderii unor sărbători străine, este cea a Mărţişorului, un unicat plecat din spaţiul dacic acum opt mii de ani, pentru că doar la noi se regăsea, era cunoscut şi se vorbea despre el, iar acum este împrumutat şi de bulgari şi de popoarele cu care noi am intrat în contact. În descoperirile arheologice (din situri de acum opt mii de ani – n.r.) s-au găsit şnururi şi diferite aşa-zise mărţişoare care la origine erau naturale. (…) El a avut de-a lungul timpului mai multe culori şi trasee, la început era dăruit de părinţi copiilor, apoi de fete băieţilor (în Moldova), iar acum de băieţi fetelor. Era la început alb-negru, apoi alb-albastru, ajungându-se la alb-roşu, trecând prin mai multe faze de transformare, într-o dinamică a tradiţiilor”, a explicat Maria Mândroane.

Dacă ți-a plăcut articolul, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook.
Urmărește-ne pe Facebook, mulțumim pentru apreciere!

Conform acesteia, tradiţia Mărţişorului dăinuie şi datorită frumoaselor legende care se împletesc în prezent în ateliere de creaţie organizate la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara, unde copiii învaţă să confecţioneze mărţişoare tradiţionale din lână ori din fir de mătase, sub îndrumarea generaţiei senioarelor în acest meşteşug.

„Bănăţenii sunt foarte mândri să poarte mărţişorul pentru că ne reprezintă, este un unicat în spaţiul cultural, iar noi bănăţenii ne-am făcut o tradiţie din acest mărţişor. În Muzeul Satului Bănăţean, de ani buni avem aceste ateliere cu doamne meşteri populari foarte talentate, din grupa senioarelor, care ne ajută să le confecţionăm şi încearcă să insufle dorinţa de meşteşug şi în tânăra generaţie. Avem un dialog permanent între generaţia seniorilor şi tinerii care vin în mijlocul nostru să înveţe să facă un mărţişor tradiţional, aşa cum era el la origine, să cunoască mai multe despre tradiţia mărţişorului, în general, despre miturile legate de el, despre vechimea lui”, a afirmat muzeograful.

Mărţişoarele erau prinse fie la mână, fie ca medalion sau în piept. Se purtau până înfloreau pomii, după care şnurul era agăţat într-un pom roditor pentru a aduce belşug, sau pe semănăturile câmpului. „Mărţişorul te ferea de cele rele, era protecţia românului. Uneori era păstrat chiar şi pentru o etapă mai târzie, ca brăţări, care erau purtate împotriva deochiului, pentru că aveau culoarea roşie”, a completat Mândroane.

Muzeul Satului Bănăţean este vizitat, în această perioadă, de copii cărora veteranele Rodica Vlădoianu şi Adriana Bejan le deapănă legenda mărţişorului şi-i învaţă să-l împletească. Alături de meşteşugul confecţionării simbolului tradiţional, la muzeu este organizată şi o expoziţie de mărţişoare realizate de elevii şcolilor timişorene.

Foto: AGERPRES