Un tânăr polițist român a demisionat după 20 de zile: Nu vreau să mor din cauza indiferenței și incompetenței voastre!

Doamne ferește și păzește, dar chiar așa?! Chiar atât de grav e în această instituție numită POLIȚIA ROMÂNĂ?! Aceasta a fost prima noastră reacție la auzirea veștii despre tânărul cu suflet ROMÂN, pe nume Boran George. Acest tânăr are un curaj nemaipomenit, are atitudinea corectă în fața mizeriei morale și fizice, pe semne că a fost educat cum trebuie de părinți. Cu inima frântă de durere pentru tot ceea ce a îndurat, ne-au dat lacrimile la câte a putut răbda acest tânăr, care s-a încăpățânat să aleagă România pentru mărețul lui vis de a se pune în slujba celorlalți, de a fi protectorul celor în nevoi, în litera legii. Dar pe el cine l-a susținut și apărat?

Citește Ultimele Știri

Dintr-un bilanț al Ministrul pentru Românii de Pretutindeni (MRP), prezentat pe 24 iulie 2019, am aflat că numărul total al ...
Citește Mai Mult
“Si te abres a la cultura rumana, es solo cuestión de tiempo que esa cultura que está dentro de ti, ...
Citește Mai Mult
Preşedintele rus Vladimir Putin a declarat joi că există riscuri ca tranzitul de gaz natural spre Europa prin Ucraina să ...
Citește Mai Mult

Nu l-a apărat nimeni în fața nedreptăților, abuzurilor și condițiilor mizerabile și constrângătoare prin care era obligat să își facă meseria, o meserie care trebuia să aibă la bază un scop nobil și o vocație aleasă, nu să scoată în evidență mizeria morală și fizică a poliției românești. Și nu generalizăm!! Nu vă simțiți careva lezați, nu generalizăm, că mai sunt mulți ca George care au răbdat și rabdă pentru a simți că și-au împlinit menirea. Avem tot respectul pentru polițiștii români care sunt un bun exemplu pentru societate, iar celor care vă credeți zei și faceți nelegiuiri, să fiți scoși din post sub un cod al RUȘINII.

Băiatul acesta, plecat de la 3 ani din țară, a fost crescut în Spania ca ROMÂN pentru ROMÂNIA, dar voi n-ați văzut, n-ați apreciat, i-ați arătat câtă scârbă și nedreptate îl așteaptă pentru că i-a trecut prin cap să se facă polițist!? Cu ce a greșit? Vă arată mizeria în care vă aflați ca sistem într-o țară pentru care au murit niște eroi la Revoluția din 1989, la fix 30 de ani în decembrie? Parlament, Guvern, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne vedeți drama acestui tânăr ROMÂN? Unde sunt investițiile care trebuiau făcute de fix 30 de ani? De ce unele secții de poliție de prin București și de prin alte orașe au dotări și sunt la ani lumină de secțiile de poliție de prin comunele din România? Prin comunele din România nu locuiesc oameni, parte a poporului român, ei nu merită o secție cu dotări de 2019? Dar de ce să ne luăm de dotările secției de post, că nu există dotări nici pentru echiparea polițiștilor, care în fața infractorilor echipați actualizat, nu au nicio șansă și mor la datorie!! Cum nu aveți rușine? Pentru ce luați bani de la copii și părinți, pentru dotări de țară UE? O țară UE să-și facă dotările din bugetul public și din fonduri nerambursabile, nu pe banii elevilor! La ceea ce a avut curajul să zică acest copil, ați făcut un raport, o analiză, aveți vreun răspuns oficial, vreo poziție de luat în fața evidențelor? Sunt pozele trucate sau vă arată mizeria în care am ajuns ca țară? În ce stadiu ați adus România? Nu aveți conștiință și nici rușine? Bine că zeii și semizeii domnesc acolo sus nederanjați, iar muritorii de rând să fie obligați să îndure mizeria și să-și pună viața în risc, în numele cui?!

Ce țară e România lui 2019, în care există școli, spitale, secții de poliție și alte instituții publice, care au toaleta în curte și e pe model din Evul Mediu, cu 500 de ani înapoi?! Nu sunt bani pentru dotări, dar pensii speciale și alte avantaje economice și de influență pentru zei și semizei întotdeauna au fost, nu!? Să ne spună oricine că nu e așa, chiar cerem să fim contraziși, dar evidențele vă condamnă la tăcere! În România lui 2019, potrivit datelor Institutului Național de Statistică, 49,2% din populația României mai are încă toaleta (WC-ul) în curte, adică aproape 10 milioane de români. Iar instituțiile publice nu fac excepție!! Dacă pentru școli și spitale nu sunt bani de investiții, nu sunt nici pentru secții de poliție, pentru o țară membră UE și NATO, timpul dotărilor stă pe loc. Și nu doar lipsa unei toalete e supărarea tânărului, ci și comportamentul constrângător, nedrept, dar și lipsa dotărilor pe toată linia – hrană, echipament, mașină. Tânărul a făcut tot ceea ce a putut, de la nivelul lui de muritor de rând, ca visul său măreț să prindă aripi, dar lipsa dotărilor, lipsa înțelegerii, lipsa promovării unei corectitudini și neprezentarea unor soluții adecvate la momentul exact, i-au smuls pană cu pană din aripile visului său, lăsându-l să cadă în gol. Când a vorbit, în loc să-i cuprindă pe toți cei în cauză rușinea, l-au luat în râs, iar asta nu e cuprins, cu siguranță, în fișa lor de post, chiar fiind și semizei.

Acum acest tânăr trebuie să dea banii înapoi pe școlarizarea oferită de Poliția Română, dar banii aceia vor fi folosiți pentru dotările celor care încă se mai zbat, îndură, tac și încă mai sunt în sistem? Și dacă băiatul acesta a fost forțat să își dea demisia din lipsa unor dotări minime, și din lipsa condițiilor minime de muncă, pentru ce trebuie să vă dea banii înapoi? Acest băiat nu ar fi plecat, 20 de zile și-ai pus viața și sănătatea în pericol, 20 de zile s-a umilit făcându-și nevoile ca polițist prin vecini sau pe unde a apucat, lui cine îi repară și plătește prejudiciul efectuat asupra psihicului său? În a colecta bani, sunteți primii, la acțiuni și investiții, ultimii, RUȘINE!!! Acest băiat și-a dat demisia pentru că normalitatea României voastre, în fața lumii civilizate: e anormalitate! El nu a fost educat să tacă, să îndure, să accepte cu resemnare mizeria morală și fizică, a fost educat să lupte pentru drepturile lui, să spună adevărul și și-a sacrificat cariera cu prețul unei schimbări măcar pentru foștii lui colegi, asta nu vedeți? Este un Erou! Niște voci l-au acuzat că de ce nu a făcut investiții, alături de colegi pentru a avea un grup sanitar, păi cum așa?! Dragi politicieni așa faceți și voi când vă preluați mandatele de parlamentari, miniștri, puneți mână de la mână să vă faceți rost de un grup sanitar cu apă curentă și electricitate sau aveți totul la dispoziție?!

Ne lasă nervii! Doamne ai milă de România și de toate țările de pe pământ! Fă TU Doamne dreptate pentru România și adu împlinire și pace în inima acestui tânăr ROMÂN cu vise spulberate în propria țară, forțat să plece unde vede cu ochii și să o ia de la capăt, dar nu ca român! Împlinește-i visul într-o țară care să-l înțeleagă și să-l aprecieze la adevărata lui valoare, într-o țară unde și muritorii de rând pot să-și împlinească visele mărețe!!! DĂ DOAMNE! Amin!

Dacă ți-a plăcut articolul, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook.
Urmărește-ne pe Facebook, mulțumim pentru apreciere!

Mai jos vă redăm mesajul tânărului, un APEL la acțiune, un STRIGĂT de disperare, un VIS frânt! Aici e linkul postării, de pe pagina de Facebook Sindicatul Polițiștilor „Mihai Viteazul”.

„AM FOST POLIȚIST 20 DE ZILE! MI-AM DAT DEMISIA! NU VREAU SĂ MOR, DIN CAUZA INDIFERENȚEI ȘI INCOMPETENȚEI VOASTRE!”

„Mă numesc „agent” Boran George și sunt un băiat din Caraş-Severin care a fost plecat în Spania, împreună cu familia, timp de 15 ani, adică de la vârsta de trei ani.
La vârsta de 18 ani am decis să fac „minunatul pas” de a mă întoarce în România.
Deoarece visul meu din copilărie a fost să devin polițist, am zis că cea mai adecvată opțiune este cea de a da admitere la Școala de Agenți de Poliție „Septimiu Mureșan” Cluj – Napoca.
Întrucât eu nu făcusem nicio clasă în România, timp de aproximativ șase luni am fost nevoit să iau intensiv ore de gramatică, limba română și engleză, iar odată pregătit, am susținut examenul de admitere, unde am obținut 74 de puncte. Îmi amintesc că în momentul în care am văzut la avizier că punctajul meu, care reprezenta media ultimului admis, a fost obținut de mai mulți concurenți, am fost convins că n-am nicio șansă să fiu declarat admis din moment ce eu făcusem studiile în Spania, iar media mea de „BAC” era irelevantă. Asta e, mi-am zis, am picat.
Am ieșit din școală și am plecat spre casă, având 250 de km de parcurs, cu gândul că voi da un nou examen de admitere în anul următor.
A doua zi, însă am avut parte de o surpriză. Am primit un telefon de la Școala de Agenți de Poliție „Septimiu Mureșan” Cluj – Napoca și mi s-a comunicat că s-au eliberat niște locuri și am fost și eu admis. Bucuros de vestea primită, m-am urcat din nou în mașină și am plecat la Cluj, pentru a mi se lua măsuri pentru uniformă.
Totul a fost bine până când am intrat în școala de agenți de poliție și m-am lovit de bătăile de joc excesive venite din partea cadrelor, de uniforma ruptă și pantalonii cu găuri în loc de buzunare, care mi-au fost oferiți.
În prima lună, în care am ajuns în Școala de Agenți de Poliție, ni s-a cerut să intrăm în IPA (n. r. – Asociația Internațională a Polițiștilor) obligatoriu, fiind nevoiți să plătim o sumă de aproximativ 60 de lei. De mai multe ori, ne-au fost ceruți banii pentru a cumpăra veselă la cantină și pentru a repara defectele complexului școlar care pot spune cu certitudine că nici până acum nu au fost remediate. De exemplu, în sala de sport poate să îți „pice” din „întâmplare” o bucată de tencuială în cap, deoarece o școală „EUROPEANĂ” prevede lucrul astă, din câte se pare. Totodată, pentru a susține tragerile în poligon, am fost nevoiți să achiziționăm fiecare clasă etichete pentru a lipi țintele, adică mai 25 de lei/clasă. Ne-a fost cerută și suma de 13 lei, pentru a susține proba sportivă de absolvire și 5 lei pentru „Locul de parcare” al echipajului SMURD, care a supravegheat întreaga activitate, plus copierea xerox a cursurilor care a fost peste 100 lei de persoană.
Având în vedere că eram 300 de elevi, țin să cred că suma pe școală depășește un total de 70.000 de lei. Bani pentru care nici în zi de azi nu avem siguranța că au mers unde trebuia, deoarece nu ni s-a oferit niciodată o factura sau o chitanță pe sumele cotizate.
Țin să spun că ingredientele folosite în mâncarea pe care o serveam la cantină erau de cea mai penibilă calitate posibilă, în așa hal încât mai bine de jumătate dintre elevi nu mâncau la cantină, deci, peste 100 de kilograme de mâncare erau aruncate zilnic. Totodată, precizez că nu caut să fac rău nimănui și nu pun la îndoială profesionalismul bucătarilor și a personalului angajat la cantină, deoarece ei s-au ocupat de gătit cu produsele pe care le-au avut și vreau să clarific faptul că nu încerc să îi atac pe ei, ci doar doresc să scot în evidență faptul că din norma de hrană, care era folosită la achiziționarea produselor, probabil pentru a face economie, conducerea școlii cumpăra cele mai proaste produse când vorbim de calitate.
Cea mai gravă problemă a mea a apărut, atunci când m-am întors din practică, timp în care mi-am făcut un tatuaj pe picior cu o semnificație personală, de suflet. Tatuajul constă într-o aripă cu diferite culori, aripă pe care, cu o săptămână înainte de a susține examenul de absolvire, în momentul în care ca elevi ne-am prezentat la examinarea medicală, doctorul mi-a observat-o și l-a chemat pe domnul director al Școlii de Agenți de Poliție „Septimiu Mureșan”, pentru a decide ce măsură se va lua împotriva mea.
Acesta, când a văzut tatuajul mi-a spus că în niciun caz nu mai pot să susțin examenul de absolvire și că va trebui să mi-l scot cu ședințe laser și de-abia atunci îmi va da șansa să susțin examenul, cu următoarea serie de elevi ai școlii de poliție, adică peste două luni, în noiembrie 2019.
Când m-am văzut în acea incredibilă ipostază și am realizat că toată munca și eforturile mele timp de un an, în școala de poliție, riscă să fie în zadar, am fost nevoit să apelez la domnul Marius Bărbulescu, lider al Sindicatului Polițiștilor „Mihai Viteazul”, pentru ai cere sprijin. Acesta a fost dispus să mă ajute din primul moment și urmându-i sfaturile, am redactat o adresă către conducerea Școlii de Agenți de Poliție „Septimiu Mureșan” Cluj – Napoca, pe care am depus-o la secretariatul unității, cu număr de înregistrare. A doua zi, am fost chemat de directorul școlii, în biroul acestuia, iar în prezența dirigintelui meu, mi-a comunicat că a analizat cererea mea, nu mai e nicio problemă cu tatuajul, iar eu pot să susțin examenul de absolvire. Probabil a realizat penibilul situației în momentul în care și-a dat seama că nu există bază legală pentru a-mi interzice dreptul meu de a susține examenul de absolvire.
Pentru a se răzbuna pe mine și a-mi taxa îndrăzneala de a apela la liderul de sindicat, domnul director, om „ambițios”, fiind într-o ipostază negativă, a decis să mă trimită la o examinare psihologică, pe motiv că modul în care am scris adresa, i s-a părut a fi unul „agresiv”, iar dânsul s-a gândit „citez”: „George, tu trebuie să te examinezi psihologic, deoarece eu ție nu pot să îți dau pistol, fiindcă ești o persoană agresivă și, mâine – poimâine, mă împuști”.
Până la urmă, nu am avut ce să fac și a trebuit să mă prezint la psihologul școlii ca să fiu puțin „examinat” de către acesta, pentru liniștea domnului director. Mare mi-a fost mirarea, atunci când tot de la el am aflat, că pe director l-a deranjat foarte tare faptul că eu am apelat la Sindicatul „Mihai Viteazul” și nu felul în care m-am adresat în adresa pe care i-am înaintat-o, deoarece în nici un moment nu am fost agresiv.
Desigur, până la urmă era unicul lucru pe care îl mai puteau face împotriva mea, deoarece excluderea mea din examen nu era un lucru legal. Totuși, am decis să tac și să trec peste toată bătaia de joc.
Odată ce am terminat cu examenele și am absolvit școala, am primit o pereche de pantaloni care nu erau de talia mea și nu intrau pe mine, o cămașă cu însemne, o pereche de pantofi și câteva geci (n. r. – jachete) de poliție cu care urma să mă descurc următoarele săptămâni pe teren.
Am absolvit școala pe 20 septembrie 2019, iar pe 1 octombrie 2019, a trebuit să mă deplasez la IPJ Prahova unde eu, împreună cu zeci de proaspeți absolvenți, a trebuit să ne căutăm cazare în Ploiești, deoarece ne-au plimbat o săptămână până să știm unde am fost repartizați.
Mai concret, vreau să spun că în 5 zile am cheltuit peste 800 de lei pe cazare, mâncare și transport, deoarece demersurile au fost făcute cu calm și nepăsare, fără a se ține cont de problemele și de situația noastră de tineri și proaspeți absolvenți.
Scârbit fiind din școală, când am ajuns la IPJ Prahova, unde am observat lipsurile logistice, cât și multele „drepturi” care figurau doar în scris, am decis să îmi dau demisia.
Din momentul acela au început bătăile de joc și „miştourile” (n. r. – batjocură, ironie, luare în râs) din partea unor colegi cu funcții înalte. De exemplu: „Sper să ai frigiderul destul de mare acasă, fiindcă ți-l vor umple cei de la conducere”. (N. r. – adică va fi jignit cu limbaj obscen și licențios).
Odată depusă demisia, aveam nevoie de semnătura Inspectorului Șef, pe care l-am așteptat de mai multe ori câte 8 ore pe zi, timp în care am ajutat un coleg să facă arhivă… măcar ca să nu pierd timpul…
Au trecut câteva ore bune și am cerut Șefului de la Resurse Umane, dacă îl poate ruga frumos pe Șeful de Inspectorat să aibă o discuție cu mine, ca să îi explic personal de ce am nevoie să renunț la perioada de preaviz, iar răspunsul lui a fost că: „Șeful de Inspectorat nu are timp să vorbească cu oricine”, moment în care am rămas „mut” și am evitat să mai fac comentarii. Poate dacă aș fi fost un semizeu, m-ar fi băgat în seamă, dar cum sunt un simplu agent, a trebuit să aștept ca să văd răspunsul la cererea de preaviz din raportul de demisie.
Văzând că se repetă același lucru zile în șir, am decis să îmi amân demisia și să încerc totuși viața de pe teren, adică adevărata muncă de polițist.
A cincea zi de umblat pe la inspectorat, am aflat unde am fost repartizat, adică la Secția 11 de Poliție Drajna, Postul de Poliție Ceraşu (n. r. – comună în județul Prahova).
Odată ajuns pe teren, m-am trezit într-o secție în care nu aveam căldură, toaletă și nici apă curentă unde să ne spălăm pe mâini. Adică, dacă mergeam la un caz de înjunghiere și mă pătam cu sânge, nu puteam să beneficiez de o igienă normală pe care o găsești în orice țară civilizată. Pe scurt, dacă prin absurd eram eu mai „prost” și peste 2 ore uitam că m-am pătat cu sânge și nu am avut cu ce să mă spăl și îmi rodeam unghiile, mai luăm și o hepatită cadou.

Toaleta pentru Postul de Poliție Ceraşu, un adevărat focar de infecții

Să nu mai spun că, în 20 de zile nu ni s-a oferit nicio dotare, nici tonfă (n. r. – armă-corp la corp), nici cătușe, nici spray iritant-lacrimogen, nici pistol etc…, dar să avem în vedere că, am avut apeluri „112” cu scandaluri destul de grave, cu peste 5 persoane nervoase implicate, la care eu am fost nevoit să merg cu mâinile în buzunar și coada între picioare, rugându-mă să nu fie recalcitranți făptuitorii, că poate îmi iau și bătaie. Deci, nimeni nu a fost interesat că nu aveam echipament și dotare corespunzătoare, și pur și simplu eram „carne de tun”.
Autospecialele cu care ne deplasam la aceste apeluri nu sunt mai presus de condițiile „optime” oferite de Minister. Acestea nu sunt dotate nici măcar cu sistem de cuplare pentru centurile de siguranță din spate. Deci, dacă ai „norocul” să fii al treilea funcționar cu „STATUT SPECIAL” și să fii nevoit să stai pe bancheta din spate la un apel „112” s-ar putea să primești gratuit cursuri de „zbor” din partea MAI.

Autospeciala pentru Postul de Poliție Ceraşu

Rămân cu amintirea că, am purtat haina de polițist pe care am îmbrăcat-o cu mândrie și anexez o poză cu mine în uniformă, atunci când încă eram fericit, din păcate acum sunt scârbit și nu mai pot spune lucrul acesta.
Vă mulțumesc că nu mi-ați dat altceva de ales decât să mă întorc în țara de unde am venit. Totodată, anexez niște poze cu stadiul „singurei toalete” de la Secție, cât și cu interiorul „autoSPECIALEI”.
Deja m-am lungit prea mult, dar sincer, după 20 de zile în Poliția Română îmi este de ajuns și unicul lucru pe care îl iau cu mine este ajutorul pe care mi l-a dat Sindicatul „Mihai Viteazul” și ajutorul pe care mi l-a oferit domnul Marius Bărbulescu, care până la capăt m-a susținut și m-a ajutat și nu m-a văzut ca pe unul care vrea să își dea demisia pur și simplu, ci ca pe o persoană căreia nu i s-au oferit drepturile legale de care trebuia să beneficieze.
Vă rog frumos pe toți să distribuiți mesajul meu, ca sa ajungă cât mai departe, să ajungă poate chiar la Minister pentru a-i întreba: PÂNĂ CÂND? Până când trebuie umiliți polițiștii? Până când să se iasă în străzi cu pieptul dezvelit și cu centura goală pentru că „nu sunt” bani de echipament? Doresc să văd măcar pentru colegii care au rămas în „afacerea voastră” o schimbare în bine, fiindcă pentru mine nu va fi, pe mine de astăzi m-ați pierdut… nu am de gând să mai îmi risc viața pentru voi…

Foto: Arhivă Boran George

Nota redacției: Ne cerem scuze pentru alăturarea imaginii acestui tânăr deosebit cu o toaletă din Evul Mediu, am făcut-o DOAR pentru a evidenția o realitate dură!